marți, 17 septembrie 2013

Ecologia, limba noastră comună

În cursul unei dezbateri televizate pe marginea incandescentului subiect Roşia Montană dintre deputatul Remus Cernea şi un reprezentant al minerilor, cel dintâi spune: „Aici (în această temă) sunt implicate nişte valori, nişte principii”, lăsând să se înţeleagă că interlocutorul său nu s-ar ridica la nivelul prea înalt al acestor Idei platonice. Dar care ar fi acestea? Din câte înţeleg, ar fi vorba despre comandamentul de a ne păstra ţara curată, în starea sa naturală imaculată şi, cel puţin zona respectivă, peisajul presupus virgin să fie afectat de doar câteva non-invazive pensiuni agroturistice. Mai pe scurt, punctul de vedere al celor care se opun proiectului Roşia Montană este formulat dintr-o perspectivă ecologică asupra societăţi şi naturii, căreia i s-ar opune aparent perpectiva (valoarea, principiile) economică descrisă de cuvinte cum ar fi exploatare, profit, cianură etc. 
Filosoful francez Luc Ferry apreciază că în lumea contemporană, desacralizată, secularizată, în care Dumnezeu a murit, ne satisfacem nevoia de sacru în iubirea pentru copiii noştri. Ei ar cam fi singurul lucru pentru care suntem gata să murim după ce toate celalte valori s-au debilizat sau au dispărut complet în ultimele 2-3 secole. Această sacralizare a propriilor copii se exprimă, are ca formă, creşterea gradului de responsabilitate asupra mediului, a planetei, care nu este doar a noastră ci urmează să o lăsăm moştenire celor mai dragi fiinţe, singurului lucru sacru pe care-l mai avem. 
Dacă interlocutorul lui Cernea l-ar fi citit pe Ferry, poate ar fi avut ceva mai multe şanse să-l convingă pe deputat că, pe undeva, se gândesc la acelaşi lucru: la copii şi, prin ei, la viitor. Felul cum ajungem acolo, în viitorul transmis propriilor copii, este deja altă discuţie, mai tehnică, dar cred că nu valorile, principiile prea înalte/prea meschine fracturează acum atât de grav ţara, ci altceva. În acest punct a spune că valorile „mele” sunt mai presus de valorile „tale” nu ajută la nimic decât, eventual, la creşterea încrâncenării.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu