„O perspectivă sau o formă de gândire este mai obiectivă decât alta atunci când se bazează într-o mai mică măsură pe trăsăturile caracteristice ale unui individ şi pe poziţia pe care o are acesta în lume sau pe particularităţile tipului anume de fiinţă care este el. Cu cât este mai largă gama tipurilor subiective cărora o anumită formă de înţelegere le este accesibilă - cu cât va depinde mai puţin de capacităţile subiective specifice - cu atât ea va deveni mai obiectivă. Un punct de vedere care este obiectiv prin comparaţie cu viziunea personală a unui individ poate fi subiectiv prin comparaţie cu un punct de vedere teoretic, situat la o distanţă mai mare de acesta. Punctul de vedere al moralităţii este mai obiectiv decât cel al vieţii private (cunoaşterii comune, să zicem altfel), dar mai puţin obiectiv decât punctul de vedere al fizicii. Am putea considera realitatea un set de sfere concentrice, care sunt revelate progresiv pe măsură ce ne detaşăm de contingenţele sinelui.”
„Merită să încercăm să aducem mai mult sub influenţa unui punct de vedere impersonal convingerile, acţiunile şi valorile noastre, chiar dacă nu avem garanţia că acest lucru nu va putea fi revelat dintr-o perspectivă şi mai îndepărtată ca fiind o iluzie. În orice caz, se pare că nu avem o altă soluţie decât încercarea de a face acest lucru.”
(Thomas Nagel - Perspectiva de nicăieri)
Obiectivitate (cunoaştere) cucerită pas cu pas, niciodată completă (realitatea este mereu mai mult decât realitatea obiectivă). Cam aşa cum au făcut olandezii cu teritoriul ţării lor smuls cu inteligenţă şi perseverenţă, treptat, mării. Fără certitudinea că teritoriul astfel dezvăluit este sigur, solid, cert.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu