joi, 28 martie 2013

Cea mai frumoasă meserie din lume (încă) nu există

Am făcut studii de sociologie şi lucrez pe post de sociolog. Din păcate nu lucrez ca sociolog, însă sunt îndeajuns de aproape de această profesie pentru a realiza că îmi place sociologia şi să nu mă dezic de alegerea pe care am făcut-o în 1990. Cred că orice interes asupra omului, din aproape orice direcţie, are de-a face cu sociologia. Suntem fiinţe sociale în aceeaşi măsură în care sunte fiinţe biologice. Tot ceea ce ne trece prin cap, ce simţim, ce iubim şi ce urâm, este determinat social. De exemplu, până la romantici, oamenii nu considerau munţii demni de admiraţie. Abia după ce au fost descrişi în literatură ca fiind astfel, aceste forme de relief au dobândit o altă demnitate valorică. Aşadar un munte nu este doar un munte ci ceea ce credem (am fost învăţaţi să credem) că este. Despre gândirea ştiinţifică se crede - suntem învăţaţi să credem, de fapt - că este un model de cunoaştere obiectivă a realităţii. Însă fizica, biologia, chimia, şi chiar matematică sunt ştiinţe care se caută pe ele însele, care au succese şi retractări, care depind ele însele de credinţele oamenilor, de imaginea care o au despre Univers şi  despre Viaţă. Iar, spun din nou, dacă suntem ceea ce credem şi credinţele ne-au fost „implantate” social atunci, şi din acest punct de vedere, sociologia este în toate. 
Ieri am văzut un grup format din foştii mei profesori de la Universitate care prezentau o imagine complexă a sociologului care ar ştii să facă multe lucruri atunci când părăseşte facultatea. Mai greu este de răspuns la întrebarea ce poate să facă sociologul (român) în mod specific, ce ştie să facă doar el şi nici un alt specialist? La rândul lor, angajatorii de sociologi îi pun să facă pe aceştia cam orice, mai puţin sociologie. Este aceasta, din păcate, o profesie care încă îşi mai caută locul pe piaţa muncii şi care cred că are nevoie de nişte revoluţionari care să aibă curajul să inventeze sociologia practică în organizaţii şi instituţii. Spre ruşinea noastră, a celorlalţi, după mai bine de 20 de ani, încă îi mai aşteptăm. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu