vineri, 6 aprilie 2012

Somnul raţiunii

Lumea este aşa cum este şi-i mai înţelept să o accepţi aşa cum este decât să te revolţi împotriva ei. Dintre cei pe care-i cunoşti, singurul pe care-l poţi schimba eşti tu. Concluzii pe care le accept - opusul lor sună de-a dreptul absurd. 
Într-o vreme eram foarte pasionat de ştiri, conectat la ceea ce se întâmplă; aveam impresia că dacă-mi scapă ceva, pierd un lucru pe care altfel l-aş fi deţinut. (Puterea pe care ţi-o dă cunoaşterea, probabil.) Posturile noastre de ştiri au discreditat ideea de informare şi tot ce se spune pe acolo mi se pare a fi superficial şi fără sens, oricum fără nici o legătură cu realitatea. Am ajuns să fiu extrem de surprins atunci când o ştire este confirmată. 
Cam acelaşi mecanism a funcţionat şi în privinţa politicienilor. De la un interes militant prin studenţie - pe vremea Conveţiei şi a lui Emil Constantinescu - am ajuns la o dezamăgire completă. 
Mă retrag tot mai mult în mine, găsind aici adevăruri care, cu cât sunt mai subiective cu atât par absolute. Straniu, dar pare în regulă. 
Citind, însă, o astfel de ştire nu mi-am putut reprima un fior. Cineva profită de dezamăgire şi de resmnarea celorlalţi. Întotdeauna este cineva care nu doarme, care veghează şi seduce atunci când ceilalţi s-au scârbit de realitate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu