sâmbătă, 13 august 2011

Năpârlirea poate fi reversibilă

La unii, cele care filosofează sunt defectele, iar la alţii bogăţiile şi puterile lor. Primii au nevoie de filozofia lor ca suport, liniştire, medicament, salvare, înălţare sufletească, înstrăinare de sine; pentru cei din urmă ea este doar un lux frumos, în cel mai bun caz voluptatea unei recunoştinţe triumfătoare, care în final trebuie înscrisă cu majuscule cosmice pe firmamentul ideilor. (...) Orice filosofie care pune pacea mai presus decât războiul, orice etică ce înţelege negativ ideea de fericire, orice metafizică şi fizică ce cunoaşte o finalitate, o stare definitivă de vreun fel oarecare, orice aspiraţie preponderent estetică sau religioasă spre un alături, un dincolo, un în afară, un deasupra, permit întrebarea dacă nu cumva boala a fost cea care l-a inspirat pe filosof. (...)
În încheiere, pentru ca esenţialul să nu rămână nespus: din asemenea străfunduri, din asemenea boli grele, ca şi din boala bănuielii grave, te întorci renăscut, cu altă piele, mai sensibil, mai răutăcios, cu un gust mai subtil pentru bucurie, cu un gust mai delicat pentru toate lucrurile bune, cu simţuri mai voioase, cu o a doua inocenţă - mai periculoasă - în bucurie, în acelaşi timp mai copilăros şi de o sută de ori mai rafinat decât ai fost înainte. 
(Fr. Nietzsche - Ştiinţa voioasă)
Una din ideile de mai sus am găsit-o în Anatomia lui Grey: un paraşutist cade de la 3500 m fără a i se deschide paraşuta. Supravieţuieşte ca prin farmec şi are prilejul să îşi revalorizeze întreaga viaţă. Se simte nemuritor şi puternic, de neînfrânt. Traversa acel moment de „recunoştinţă triumfătoare” pomenit de Nietzsche. Dar Meredith îi spune: „Va trece. Acest moment de iluminare este trecător şi te vei reîntoarce la laşul care ai fost. Fă acum ce ai de făcut, cât mai ai timp (cât mai eşti în această stare)!” Dacă va fi făcut însă ce avea de făcut - să-i spună femeii pe care o iubeşte că o iubeşte - atunci va bloca în timp, va eterniza acel moment de graţie - nu va mai fi niciodată de acum încolo laşul care a fost până atunci. Meredith are dreptate: dacă nu faci nimic în astfel de clipe, porţile se închid implacabil şi redevii cel mărunt care ai fost. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu